Aceasta poveste este dedicată
bunului meu prieten Andrei.
Dead line: 23 nov
Adi şi Andrei se cunoşteu de ceva vreme. Erau apoape nedespărţiţi. Cine îî cunoştea putea zice despre ei că erau nebuni. Îşi faceau unui altuia farse. Şi ce fel de farse... toate tîmpeniile. La un moment dat, au stat chiar o noapte la Poliţie, pentru ca fiecare ascunsese in geanta celuilalt câte un obiect. Asta doar aşa, pentru adrenalină. Şi chiar în acel moment se intâmpla să se afle prin zonă o patrulă a Poliţiei.
Altă dată, cei doi se angajaseră să distribuie ziare. Dar adevarata distracţie era când în mijlocul ziarului puneau reviste pentru adulţi şi le împărţeau bătrînilor. Alteori, când aveau chef de puţina distracţie high class, se duceau prin restaurante de fiţe şi se dădeau drept poliţişti sub acoperire. Îi credea toată lumea pentru că cei doi aveau un mare "dar". Ştiau să joace diverse personaje şi, pe deasupra, mai falsificau, aşa de amorul artei, legitimaţii oficiale.Şi asta, nu pentru că cei doi nu aveau bani, ci doar pentru puţin "piper" in viaţa lor.
Astăzi, cei doi se plimbau prin Mall. Un Mall cu multe magazine şi plin de oameni. Era o zi de sâmbată. Se plimbau fără nici un scop intrând din magazin în magazin. Andrei vroia să îşi cumpere câtva ţpale şi se oprise la un bancomat să îşi scoată bani. Dar bancomatul zâmbea fericit "out of order", aşa că cei doi intrară în mica sucursală de bancă. Andrei se duse către casierie, scoase 300 de lei şi atâta tot. Se îndreptă către ieşire şi îl pescui pe Adi care avea un zâmbet malefic.
- Auzi, Andrei, cât de repede poţi fugi....!?
Hans Rosling – “Factfulness” (recenzie)
Acum 11 luni
16 comentarii:
Andrei, zâmbi şi cu o mişcare bruscă îl culcă la pământ şi urlă...
- Hoţuu băhhh, ăsta vrea să jefuiască banca...
În momentul următor o zbughi pe uşa bănci şi se făcu nevăzut prin mulţime...
Adi , culcat la pământ, fu imobilizat de bodiguarzi.
-Baaahh nu mişca tu-ţi naţia ta de cretin..Vrei să furi banca?!, se răsti unul din angajaţii băncii....
Adi oftă şi şopti pentru sine
- Mi-ai făcut farsa vieţii...Lasă că îmi plăteşti tu pentru asta....
După discuţii îndelungi Adi părăsi banca. Era liber.Le explicase de farsa lui Andrei.
Cum iesi din banca, dadu cu ochii de Andrei, care lingea cu pofta o inghetata, in timp ce ochii ii sticleau de satisfactie. Andrei radea, cam manzeste ce-i drept. Batura palma, ca de fiecare data dupa o farsa reusita, si pornira catre iesirea din Mall. Exact langa biroul de informatii, brusc, Adi il impinse pe Andrei si, chipurile speriat, incepu sa tipe:
- Atentie, are o bomba care va exploda in 30 de secunde!!!!!
Lumea incepuse sa se panicheze instantaneu si sa se imbulzeasca spre iesire. Si totusi, inainte de a o zbughi pe usa, Adi arunca o privire triumfatoare spre prietenul lui. Doar ca Adi nu-i putea raspunde. Se dezechilibrase la branciul primit. Se pare ca biroul de informatii fusese mult prea aproape si in cadere agatase coltul cu tampla. Era inconstient.
*cred ca Anonimul a gresit: Adi arunca o privire triumfatoare...doar ca Andrei nu putea raspunde*
Se trezi in palme. Isi pipai tampla dureroasa si incerca sa se dumireasca unde se afla. Langa el, in genunchi, o tiganca batrana ii descanta si ii freca pieptul cu otet si tamplele cu scuipat. Se scarbi si se uita in jur in speranta ca va recunoste ceva. Adi nicaieri iar in jurul lui numai corturi. Se afla intr-o comunitate de rromi.
- Ia zi, frumosule, te simti mai bine? il intreba batrana cu fata luminata de satisfactia ca l-a ajutat sa-si revina. Si se pregati sa scuipe in palme din nou...
-Sunt ca şi nou. Stai nu mai scuipa!, ţipă Andrei
- Haoleo ce ţipi aşa. Scuipatul ăsta te-a readus la viaţă, replică ţiganca.
- Cum aşa? Ce mi s-a întâmplat?
- Te-a împins unu când ieşeai din Mall. Eu eram la ciordeles cu fii mei şi am zis că eşti o pradă bună. Doar că am găsit colierul ăsta la gâtul tău...Aveai poza lu frati- miu...Nu mai ştiu nimic de el de la vârsta de 10 ani..A fost înfiat...
- E tata!!! În colier ţin poza lu' tata.....zise nedumerit băiatul
Ochii i se largira nedumeriti, inima incepu sa-i bata atat de puternic de statea sa-i iasa din piept. Era bulversat, incerca sa-si faca diverse conexiuni in minte... Sa fie, oare, posibil? O viata intreaga urase rromii de parca era apucat si acum sa afle ca era unul dintre ei? chiar si pe jumatate? Si totusi batrana din fata lui avea un aer atat de cald si bland. "Ce naiba simt? asta mi-a facut farmece, ceva!"
O placea pe batrana! era strigator la cer!
Intre timp, Adi incepu sa-si faca griji pentru prietenul lui pe care-l abandonase in Mall si care nu daduse nici un semn de viata de la ora pranzului. Vazand ca e aproape miezul noptii, se hotari sa porneasca in cautarea lui, doar ca nu stia de unde sa inceapa... telefonul lui Andrei era inchis iar la Mall nici nu avea rost sa se intoarca pentru ca era deja prea tarziu. Totusi ii veni o idee...
aceea de a reclama disparitia bunului sau prieten Andrei.In drum spre cea mai apropiata sectie,Adi este oprit de un tipat strident de ajutor.Curios sa afle ce se intampla,baiatul se indreapta spre locul faptei,acolo unde niste pusti parca nu trecuti inca de varsta adolescentei,agreseaza o fata.indignat si oripilat de acea fapta Adi se repede la cei 2,alungandu-i.
El apuca fata de mana si brusc este cuprins de un sentiment foarte placut dar totodata infiorator.
vrand sa se asigure ca fata nu va mai trece printr-un astfel de tratament,el o conduce acasa.nestiind ca pt fata ,ACASA este de fapt o comunitate de rromi.ce nu mai stie ,este faptul ca acest stupid incident,il va duce direct la Andrei.
Dupa 30 de minute de mers,in care cei doi ishi povesteau una shi alta,ajung in fatza casei ei.Ea ii multumeste pentru gestul facut,il recompenseaza cu un pupic dulce pe obraz,schimb rapid de id uri si numere de telefon dar deodata fatza lui Adi se schimba cand se uita mai atent in curte si observa ca erau oameni care jucau poker in curte,exersau ultimul hit in materie de manele si serveau un porc la tava cu un mar mare si rosu in gura.Si ca socul sa fie mai mare printre cei care erau la masa era chiar Andrei ,care se distra copios si se simtea in al 9 lea cer....
- Andrei? copile..tu esti?ce dracu faci aici? ..te lasasem la Mall..
Andrei il privi nedumerit, de parca nu-l recunostea.
- Si tu ...ia zi, de unde imi sti numele?
Tigani incepura sa se adune in jurul lui Adi,privindu-l toti insistent.El nu stia ce sa mai zica... urmara cateva minute de liniste, minute de-a dreptul ingrozitoare pt Adi, care astepta o rezolvare a incurcaturii ivite,astepta un cuvant salvator din partea bunului sau prieten.
Atunci un gand ii veni in minte "Desigur! Asta e noua farsa a lui Andrei, pt un moment m-a pacalit.Cat de originala poate fi!!" , dar ceea ce Adi nu stia este ca....
andrei isi pierduse memoria si femeia care la ajutat era singura care ilputea ajuta dkii arata inca odata poza din clier.dar femeia nu vroia deoarece vroia sasi pastreze "nepotul" langa ea.adi nu stia ce sa faca.asa casa hotarat sa se duca la femeia care la salvat pe andrei
ha ha ..m ai pacalit si de data asta ..jugaru ieshi de unde esti pitit..si tu babo ai jucat un rol exceptional , mai dat pe spate.acuma andrei radem glumim futem platim hai draq sa mergem acasa ca deja e tarziu
Un tigan se ridica de la masa si ii baga mana in gat :
-Bai ai grija ca sunt si minori de fatza mancatiash noi nu vorbim asha de fatza cu puradeii nostrii.!
Vrajitoarea Baba Aglaia,care era ruda cu celebrul Valdemort ridica o mana in aer si spune...
-Haoleu! Neam de neamu nostru n-a patit asa ceva!
Da'... Vanesooo! Vaneso! De unde maica vii tu cu asta? Cu asta care vrea sa-l ia pe nepotu' nostru, ha? De unde,fa,vii tu?
-Mamaaaa, asta m-a scapat! Era niste prosti care s-a luat de mine... Si el m-a salvat, mamaa! Hai, cheama-l si pe el la masa! Hai cu noi! Ia niste tuica!
Intre timp, baba care-l salvase pe Andrei se tot gandeste daca sa spuna adevarul sau nu... Spre ora 2 noaptea, lua cuvantul si zise:
-Pardaliene, da muzicha mai înshet chă am sha va spui cheva.
Si incepu sa povstească viata ei. Cum de mica a fost despartita de fratele ei, cum nu mai aflase nimic de la el, ca fusese dat la înfiat. Toata satra asculta ca muta povestea. Nimeni nu intelegea de ce acum toate astea, de ce acum povestea asta.
Adi nu stia despre ce este vorba nu intelegea nimic. Ce cauta Andrei in toată povestea asta.
La final baba trase colierul de la gatul lui Andrei si arata satrei fotografia.
-Haista iaste frea-te-miu, iar chopiclu hasta de acilişa ieste sange din sangele meu.
Atunci Adi inţeleses toata povestea, mai putin cum a ajuns Andrei aici. Si in momentul acela izbughii in hohote de ras.
Toata satra se uită la el mirată.
- Colierul, ala zise Adi, nu e alui Andrei, de fapt poza e de pe un buletin luat de la antichitati, lui Andrei i+a placut colierul iar eu intr-o seara i-am pus poza fara să stie.
Atunci toata satra il incercui pe Adi, chiar şi Andrei era nedumerit.Chiar nu stia cine e baiatul asta de se lauda ca-l cunoste şi îi stie numele.
Atunci baba iî puse pa amndoi faţa în faţa. Andrei si Adi, ochi in ochi. Adi deja incepuse sa îî fie un pic frica, banuia că Andrei poate avea amnezie dar nu ştia cum să iasă din situaţia asta. Incepuse ca o farsă si s-a ajuns la ceva incontrolabil. Atunci lui Adi îi veni o idee.
Îi şopti lui Andrei la urecehe:
-Auzi, cât de repede poti fugi!?
Şi striga apoi cat il tineau plămânii
- POOOOOLLLLLLLIIIIIIŢŢŢŢŢŢŢIIIIIIIAAAAAAAA!
Cei doi fugiră din şatra in timp ce Tiganii se ascundeau care pe unde puteau.
"Cât de repede poti fugi!?" îi sună cunoscut în urechile lui Andrei. Zîmbi catre Adi şi zise:
-Sper ca e bună, Adi, de data asta, că nu am mai fugit de la BAC!!!
THE END
super tare.... nu mai am ce sa mai comentez. da` sper sa scrieti si partea a doua:D:P;)
Trimiteți un comentariu
povestea continuă aşa...