tag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.comments2011-06-19T23:03:00.067+03:00WORLD BLOG STORIESAdi Posteucahttp://www.blogger.com/profile/00083618895624933707noreply@blogger.comBlogger132125tag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-74555710616010177692011-06-19T23:03:00.067+03:002011-06-19T23:03:00.067+03:00...deschida geamul. Nu credea in coincidente pentr......deschida geamul. Nu credea in coincidente pentru ca nu exista. Simtea ca Universul l-a mutat ca pe un cal pe masa de sah, si acum avea liber arbitru. Inspira. Expira. Nu stia ce sa-i spuna care sa para destul de important incat sa o opreasca din mersul grav si apasat. Parea o printesa data uitarii sau necunoscuta. Cu o voce tremuranda si nesigura striga "-Hei Pupidulce, need a lift?". "Ea" se opri, se intoarse si cu un timbru vocal nedeghizat de barbat intreba: "Ai un foc". Mike...Maranoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-65078666127916168102011-04-28T16:34:39.011+03:002011-04-28T16:34:39.011+03:00...apăru o siluetă fină de femeie. O tipă brunetă ......apăru o siluetă fină de femeie. O tipă brunetă cu părul scurt la fel ca şi fusta ei. Fulgarinul pe care se străduia să-l strângă în jurul taliei subţiri îşi zbătea pulpanele din cauza vântului descoperind gleznele femeii arcuite fin şi pe care Mike le privea înmărmurit. Se aştepta să apară oricine altcineva, dar nu EA! O privi oarecum şocat de apariţie şi simţea o nevoie acută să se lase în jos pe scaun, să se acundă privirilor ei să nu fie văzut, dar centura îl ţintuia captiv în scaun. Brusc se hotărî să....mitzaabiciclistahttp://www.blogvista.ronoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-11430328513919536892010-06-23T11:51:18.060+03:002010-06-23T11:51:18.060+03:00Un comentariu venit pe mail de la Adoria Valentina...Un comentariu venit pe mail de la Adoria Valentina:<br /><br />Mariette parea sa nu il recunoasca, de fapt cred ca nici nu-si dadea seama unde se afla. Ar fi vrut sa se apropie mai mult de ea, dar uitandu-se in jur, sa vada ce sanse are sa scape amandoi, observa ca ceilalti vampiri se retrag intr-un colt al camerei. Simtea in aer un miros putred, ii era scarba de el, acum ca realiza ceea ce este si ceea ce trebuie sa faca ca sa supravietuiasca speciei sale. Facea parte dintr-o specie acum, exact asa se simtea, ca un animal. Lille si Veronique discutau aprins langa o fereastra si se gandea ca acum ar fi timpul sa actioneze daca asta are de gand. Nu se simtea atat de puternic si de nemuritor pe cat citise in carti ca trebuie sa fie.<br /><br />-poate sunt nebun! Spuse Cristophe in soapta. Cine naiba crede in vampiri? Ar trebui sa fiu mai stapan pe mine. Poate sunt doar bolnav si halucinez, atata tot!<br /><br />-nu cred ca asta se poate chema o halucinatie? Ii spuse Lille la ureche… aratandu-i masa unde se afla nepoata lui. Da! Era halucinant sa simta asa o pofta si asa o atractie fata de Mariette si chiar daca nu o mai facuse niciodata, stia ca trebuie decat sa muste, o picatura de sange era de ajuns, sangele acela pe care il auzea curgand prin venele ei, ii simtea mireasma, il gusta deja.<br /><br />Cu ochii acum deschisi se vazu chiar langa Mariette, coltii ii iesisera deja si oricat ar fi vrut sa se abtina stia ca nu poate sa o faca….Adi Posteucahttps://www.blogger.com/profile/00083618895624933707noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-79101877335098792942009-12-23T20:36:56.598+02:002009-12-23T20:36:56.598+02:00...era "ea" cea care a revenit in viata ......era "ea" cea care a revenit in viata lui.Dupa ce se s-au revazut intr-o dupa-amaiza in Romana si au baut un ceai impreuna, ea continua sa il caute.In dimineata asta il chemase la o cafea ... Jane il intreba cine e, insa el minti...la fel cum o facuse si acum 6 ore cand i-a soptit cat de mult o iubeste...la fel cum a mintit-o si ieri cand i-a spus ca este foarte ocupat cu serviciul si mai bine ar lua cina acasa ... Ii trimisese mesaj ca in dimineata aceasta nu au cum sa se intalneasca pentru ca trebuie sa ajunga se urgenta la birou, insa o va cauta pe parcursul zilei... Jane pleca din bucatarie si isi incepuse ritualul zilnic de dimineata.Se imbraca cu o fusta negra si o camasa de matase de un verde pal, care ii scoteau in evidenta formele senzuale şi feminitatea.Era superba...era tot ceea ce iti puteai dori vreodata de la o femeie...si da, era o femeie din toate punctele de vedere...inteligenta, puternica, rabdatoare, romantica, independenta, misterioasa, iubitoare, sincera, vesela...si nu in ultimul rand il respecta foarte mult pe Dave...insa el nu vedea toate aceste lucruri...Isi lua paltonul negru si esarfa turcoaz de pe umeras, indreptandu-se catre Dave care isi calca camasa alba cu dungi albastre...Il pupase scurt pe buze.... "have a nice day, sweetheart...see you tonight...i love you"...lasandul singur in camera goala...Nicolletahttps://www.blogger.com/profile/00429689306620436484noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-81800870638201560052009-12-18T15:10:07.381+02:002009-12-18T15:10:07.381+02:00draperiile trase si televizorul mergand pe un cana...draperiile trase si televizorul mergand pe un canal de sport."Bai Sergiule, unde dracu esti nene?".Nimic.Tacere.Tudor asculta linistea incordat si se gandea daca sa iasa de acolo sau nu.Intr-un final, din dormitor se aude un mormait "Frate,fa si tu o cafea tare, da tare ai inteles, ca nu mai pot de cap."<br />Tudor simte ca se ineaca de bucurie. Alearga in dormitor. Sergiu era cufundat in intuneric, cu perna trasa pe cap. In camera mirosea puternic a alcool. "Frate, ce m-ai speriat", zise Tudor in timp ce lumina camera. "Vorbeste naibii mai incet, ca ma doare capul ingrozitor.Cine dracu' m-a pus sa beau atata aseara?".In timp ce mormaia Sergiu lua perna de pe cap.Tudor inlemni uitandu-se la el. "Ce ai ma de te holbezi asa la mine"? Am cazut aseara pe scari.O sa se desumfle mai incolo" Hai fa o cafea pana fac un dus"<br />"Sergiule, tu stii ca nu e nimeni pe strada? Adica nimeni.Nici o masina, nici un om in magazine, nimic.Pustietate"<br />"Mai, tu cred ca nu te-ai trezit din betie nici acum.Ma intreb cum naiba ai ajuns pana la mine" zise Sergiu in timp ce scoatea capul pe geam."Hmmm, poate nu s-a trezit lumea".Totusi...Stai ca trag o pereche de blugi pe mine si iesim afara sa investigam.<br />Iesira din scara,unul convins ca celalat e mahmur, si altul convins ca s-a intamplat ceva.Soarele ii incalzea pe amandoi,facandu-i sa zambeasca.Mergeau pe strada 41, cand...iOANAnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-40331953005095788122009-11-10T16:40:13.129+02:002009-11-10T16:40:13.129+02:00Dar nu stiam cat mai pot rezistaDar nu stiam cat mai pot rezistaAnonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-73843859819767107512009-11-03T18:28:24.807+02:002009-11-03T18:28:24.807+02:00Se pare ca da..au trecut zile si nici o schimbare....Se pare ca da..au trecut zile si nici o schimbare.Priveste cu usoara apreciere mecanismul caruia ii datoreaza aceste clipe,transformat acum intr-un "ceas" atasat de mana-i galbuie.Singurele de altfel in care s-a gandit si la el,si-a lasat instinctul liber..nu mai era doar un tip fara identitate ,ascuns in laborator,incercand revolutionarea lumii.<br />Acum e un om fericit.Asta crede.Insa a avut el oare vreun drept sa schimbe trecutul?Acum se crede egoist.E posibil sa-si rescrie viata,pornind din punctul din care altadata a plecat gresit?O lacrima i se prelinge acum,umezindu-i obrazul si ,usor, si buzele,la gandul ca ar putea pierde din nou fiinta iubita..Alexandrahttps://www.blogger.com/profile/15204261943631942719noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-91732307316432488212009-11-02T00:17:16.955+02:002009-11-02T00:17:16.955+02:00esti de-al nostru..
Am inteles ce vor..ma uit la e...esti de-al nostru..<br />Am inteles ce vor..ma uit la ea..ah,ce privire calda!parul carlionti nebuni,ochii albastri infiniti, buzele-i sunt pline,ahh..buzele..<br />Ma lupt cu mine insumi,cu dorintaUnknownhttps://www.blogger.com/profile/10097637772830167425noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-22221174044654240552009-07-04T12:57:46.663+03:002009-07-04T12:57:46.663+03:00masina. Cheia in contact, mainile pe volan...Tudor...masina. Cheia in contact, mainile pe volan...Tudor trage adanc aer in piept. "Nu se poate. Ce dracu` fac astia? Doar nu sunt nebun... La Sergiu si dupa aia la mama..." Porneste motorul si da drumul la radio. Nimic, nici macar un zgomot...”Il inchid, da-l dracu` !” Soseaua larga, goala. Panouri publicitare, copaci, semafoare...“Ce rost are sa mai opresc, tot nu-i nici dracu` p`aici !” Baga intr-a cincea si simte cum pe frunte ii aluneca un strop de sudoare. “Nu se poate ! Nu cred asa ceva ! Visez !”<br />In fata blocului lui Sergiu, ca peste tot, nici tipenie. Un vant iscat din senin tranteste un geam uitat deschis pe undeva. Tudor tresare violent. “Fir`ar ! Sa urc mai repede la asta. Daca n-ar sta la etajul zece ar fi si mai bine. Si ma doare capu` de mor !” Intra in bloc si racoarea din scara ii trimite fiori pe sira spinarii. “Ba, daca eram intr-un film de groaza, era dracu` vreun criminal in serie, vreun monstru, Alien, ceva ! Asa, singur cuc... Sa-mi bag... !” Urca in lift, mai trage odata aer in piept si apasa pe zece. Degeaba. “Nici liftu`, frate ?” Scarile intunecoase ii dau un sentiment neplacut. “Trebuie sa aflu ce se intampla !” Incepe sa urce treptele in fuga, cate trei odata. Pe la etajul cinci oboseste si injura incet. “Daca n-as mai fuma m-ar tine si pe mine plamanii mai mult !” Intr-un final ajunge in fata usii lui Sergiu si intinde mana spre sonerie, dupa care isi da seama ca n-are rost. Sa apese pe clanta? O fi deschis ? Incet, sa nu deranjeze linistea omniprezenta, impinge usa care se deschide lin, fara opozitie. “Sergiule, frate, esti acasa ?” “Ce faci, ma, nu stii sa suni la usa ?” se aude din sufragerie. Lui Tudor aproape ca ii dau lacrimile de bucurie... “Ba, ce m-ai speriat...” Face un pas pe holul lung spre sufragerie. “Stii ca n-ai semnal la telefon ?” Inca un pas. “Cat e ceasu`, ca al meu a stat ? Si nu e nimeni pe strada. Unde-i toate lumea ?” Tudor ajunge in usa sufrageriei si intra, unde vede...Andreeanoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-38480697306051697692009-06-27T22:59:41.236+03:002009-06-27T22:59:41.236+03:00Se hotărî că îi este mai bine afară. Era insuporta...Se hotărî că îi este mai bine afară. Era insuportabilă ambianţa în acele momente! Prefera mai degrabă să fie înconjurat de oameni! Nu suporta să-şi amintească că l-a lăsat.! O ura! O iubea! O ciudată stare îl cuprinse. <br />Se duse la baie. Lumina nu venise încă! <br />Încercă să dea drumul la apă, să se spele pe faţă, să se răcorească. <br />Dar...Tocmai cînd îşi lua capul de sub robinet, îl atnse ceva pe spate! Se speriase. Dar nevăzând nimic, s-a gândit că e în siguranţă, măcar în casa lui....deşiIvoirenoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-15845198445244353802009-06-27T22:47:56.443+03:002009-06-27T22:47:56.443+03:00...şi aşa voi rămâne. Am înţeles totul. Când vroia......şi aşa voi rămâne. Am înţeles totul. Când vroiam să ies, din spate, se auzi un sunet.<br />- Nu! <br />..după care totul se luminase. O femeie se afla legată de o masă. Era nepoata mea- Mariette. Am vrut să o dezleg, să o las să plece! Nu puteam, eram imobilizat de propria dorinţă de a vedea ce urmează! Trebuia să o dezleg! Trebuie, eliberaţi-mă!!! <br />- Te vei elibera singur! Şi poate şi pe ea!<br />- Când? Cum?<br />- De îndată ce ritualul e gata, poţi să o iei, să o duci acasă! <br />- Şi când va fi asta?<br />- Depinde doar de ea! E pură! E virgină! E ceea ce aşteptam de când.....Ivoirenoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-42988008430190182382009-06-27T22:36:53.321+03:002009-06-27T22:36:53.321+03:00i-a loc acolo. Aşa. E bine. Să începem! Fi-ţi ate...i-a loc acolo. Aşa. E bine. Să începem! Fi-ţi atenţi la toate detaliile, nu le repet! Ele vă pot salva viaţa. <br />Fiecare poate să uite de plicuri şi tasks. <br />Regulle jocului le dictez eu, iar voi, sunteţi jucătorii. Pentru început, daţi-mi plicurile ce le-aţi primit.<br />- Poftim? Adică cum? Şi cu banii cum rămâne ?<br />- Păstraţi-i, aruncaţi-i , faceţi ce credeţi. Pentru misiunea pe care am să vi-o dau veţi fi foarte bine plătiţi.<br />- Şi de ce ai preluat tu conducerea? Am putea, la fel de bine, să te ucidem!<br />- Eh, nu? Şi atunci voi ....ivoirenoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-22705328668870951592009-06-18T01:01:55.538+03:002009-06-18T01:01:55.538+03:00..lucruri macabre,lucruri socante,oameni vanati de.....lucruri macabre,lucruri socante,oameni vanati de cele 2 fete si transformati in vampiri asemeni mie,cadavre zacand in balti de sange,oameni care au fost omorati in chinuri de egoismul si rautatea celor 2 diavoli,cum merita numite.<br /> Apoi am simtit nevoia sa plec de acolo,sa plec departe de ele si parca si de mine..ma uram pentru ce devenisem:o bestie fara suflet.<br /> Apoi am aflat ca nu am cum sa scap de mine,acum sunt nemuritor.Ibiza23https://www.blogger.com/profile/16795625326809745999noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-65954061627405280992009-06-11T11:11:26.772+03:002009-06-11T11:11:26.772+03:00netulburata,privi inainte si spuse "Am sa inf...netulburata,privi inainte si spuse "Am sa infrunt totul" si pleca.Se simtea mult mai usurata si cu o putere neobisnuita,era hotarata.Trebuia sa faca ce nu facuse la timp.Anonymoushttps://www.blogger.com/profile/18424610235353435600noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-40055608053224562112009-06-03T11:53:49.666+03:002009-06-03T11:53:49.666+03:00Ii privi pe toti in ochi cu niste cutite de gheata...Ii privi pe toti in ochi cu niste cutite de gheata:<br />- De acum eu sunt cea care va ordona! Mr. Green, dupa cum bine vedeti, nu mai exista! Intrebari?<br /> In sala linistea era de mormant, privirile lor erau mult prea socate, degetele abia si le stapaneau din tremurat. Mr. One se ridica din scaun si se arunca deasupra omului ce cu cateva secunde in urma fusese ucis cu sange rece, din nefericire lovitura i-a fost fatala. Intelegand ca nu mai poate face nimic pentru a-l salva, se ridica si se indrepta spre iesire spunand:<br />- Eu ies din afacere, nu vreau sa devin un complice si in nici-un caz un asasin!<br />- Ramai pe loc! spuse Eva cu un ton ucigator de apasator. Din aceasta incapere nu iese nimeni pana nu ordon eu sa o faca! continua ea pe acelasi ton.vevenoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-50939800439326075822009-05-09T00:05:00.000+03:002009-05-09T00:05:00.000+03:00Acest comentariu a fost eliminat de autor.andootzahttps://www.blogger.com/profile/00900739187765411987noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-4643250012718424602009-05-05T23:54:00.000+03:002009-05-05T23:54:00.000+03:00Neputand sa se abtina,Lara izbucni in plans.In tim...Neputand sa se abtina,Lara izbucni in plans.In timp ce lacrimile i se scurg usor pe obrazul parca inghetat ,in minte se deruleaza usor toate clipele frumoase petrecute aici,in casa,alaturi de toti cei dragi.Doar ca aceste clipe erau foarte scurte,deoarece fiind mica,fata nu stia sa se bucure din plin pentru fiecare secunda petrecuta.Lara plecase inca de la o varsta frageda sa studieze in Franta,lasand in urma familia,copilaria.<br />Sentimentele Larei erau acum amestecate:erau sentimente de tristete dar totodata si de bucurie amintindu-si putinele clipe in care cu adevarat era fericita.Lara se confrunta acum cu un sentiment ciudat,frica.Ii era teama de viitor,se temea deasemenea de clipele ce vor veni cu gandul ca nu va stii sa se bucure de ele asa cum n-a facut niciodata.se temea ca aceste clipe vor disparea foarte repede si iar sse va instala tristetea in sufletul sau.Isi aminti brusc ,cuvintele batranului sau bunic intelept.''Fiecare clipa trebuie traita fara a sta pe ganduri,pentru ca nu vei stii cand vei mai avea ocazia.bucura-te de tot ceea ce ai si iubeste din suflet in fiecare secunda.Astfel vei fi un om fericit pe deplin.Viata este mult prea scurta...''.<br />Atunci Lara isi lua privirea de la fereastra si se intoarse catre mama ei careia ii spuse cu un glas bland dar plin de siguranta:<br /> Imi pare rau pentru momentele in care ai plans,ai sufeit fiind singura.Imi pare rau penru faptul ca am fost egoista,alergand totdeauna dupa o cariera.Insa n-am stiut ca adevarata fericire erati voi ,familia mea si nici cata nevoie aveati de mine!Imi pare rau...<br />Alice,mama fetei o mangaie pe cap consoland-o cu cele mai dulci cuvinte,Spunandu-i Larei ca timpul inca nu este pierdut si oricand o poate lua de la capat.Doar ca pentru a-si gasi fericirea este nevoie de multe sacrificii.dar oara ea este dispusa sa renunte la lucruri pe care le considera importante in favoarea fericirii...andootzahttps://www.blogger.com/profile/00900739187765411987noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-1057219699572992542009-05-05T00:41:00.000+03:002009-05-05T00:41:00.000+03:00o porni spre nicaieri. Doar ea, linistea din masin...o porni spre nicaieri. Doar ea, linistea din masina si freamatul din suflet, pe care trebuia sa inteleaga de unde vine. Isi aduse aminte ca nu mai trecuse pe la mama ei de aproape un an si nici nu a vorbit cu ea. Nu era mult de mers, 3 ore doar si era in casa in care a copilarit. Ajunsa in fata casei, era totul cenusiu, napadit de buruieni, frunze cazute, alei prafuite.. si-si aduse aminte cat de frumos era inainte, ce flori frumoase aveau in fata casei si cat de mult iubea sa le miroase dimineata, ce pomi roditori in care ii placea sa se urce sa simta adierea vantului, si cu un zambet pe fata se uita inspre cusca lui Red .. al ei catel pe care-l iubea asa latos cum era - un prieten pentru care acum se scurge o lacrima, caci l-a lasat in urma, a lasat tot ce-a iubit in casa asta. Isi sterge lacrimile, sa nu o vada mama ei ca plange, isi face curaj si intra... lucurile in casa erau ravasite, rasturnate, pline de praf iar mama ei era pe un fotoliu, leganandu-se in gol, cu un zambet impietrit pe fata, se uita inspre ea, dar ... parca nu se bucura ca o vede. Mama a intrebat cine e... si-si spuse fata in gand "m-a si uitat" se vru sa se intoarca, atunci mama spune "Lara, acelasi parfum de bucurie imi aduci in suflet, numai ca acum nu te mai pot vedea, am ramas fara vedere acum 10 luni, imediat dupa ce tatal tau a murit, parca mi-a ghicit gandul Dumnezeu cand am vrut sa nu mai vad nimic fara sufletul meu care a plecat de langa mine. I-am inghetat toate bucuriile, toate clipele minunate pe care le-am avut .. si pentru tot restul vietii vreau sa le traiesc asa cum au fost... minunate". Atunci Lara, si-a dat seama ca ascundea tocmai lucrurile mimunate din viata ei si le traia pe cele marunte, neinsemnate, de teama ca acele momente de fericire ar putea fi si foarte dureroase. Intr-adevar doare enorm sa pierzi ce-ai iubit mai mult, dar e bucurie enorma sa stii ca ai iubit...Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-23126354635346073982009-04-29T17:10:00.000+03:002009-04-29T17:10:00.000+03:00Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.guri spurcatehttp://guri-spurcate.comnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-15016663162356646132009-04-28T04:46:00.000+03:002009-04-28T04:46:00.000+03:00...inchise ochii. Statu asa, in tacere, cateva min......inchise ochii. Statu asa, in tacere, cateva minute. Isi auzea doar bataile inimii, care ii sunau atat de familiar. Erau aceleasi batai pe care le marca si ceasul din buzunarul ei...scurte, reci, calculate. Auzi din nou ecoul acelor cuvinte..."momentele care iti taie respiratia...care iti taie...respiratia"...pentru o secunda nu mai respira. <br /><br />Secunda se dilata. Isi rememora micile fericiri. Momentele in care timpul statea in loc si o lasa sa viseze. Momente din viata ei pe care, candva, promisese ca nu le va uita niciodata. Clipe suspendate intre ore de tacere, durere, absenta, cautare. Micile bucurii care te fac sa vezi prezentul, ca un dar ce iti e dat o singura data. Cu o miscare scurta, la fel de calculata ca bataile ritmice ale ceasului, trase remontorul...si evada.<br /><br />Deschise ochii. Era la volan. Acolo unde se simtea cel mai bine. Avea libertatea sa fuga unde vrea, sa aleaga directia, sa isi deseneze in gand locul in care vrea sa zboare, sa ajunga in bratele celui care o iubea. <br /><br />A ales...acea zi, unica, speciala. O zi de primavara, plina de culoare, parfum, sunete, vise...ei doi, tinandu-se de mana. Dansau sub ploaia de petale. Erau doar ei doi. Si se plimbau pe stradutele inguste, luminate doar de luna plina. Nu mai conta nimic. Pentru ca se iubeau. Nimic din ce stiau ca le poate intrista cea mai frumoasa zi din viata lor. Stiau ca dimineata care va veni, ii va desparti. Pentru totdeauna. Dar nu conta. Erau atat de fericiti impreuna, pierduti in lumea lor prezenta, incat nu mai conta nimic. Mana in mana, el...si ea. Ei doi, si atat. Plutind intr-un vis pe care amandoi il credeau ireal. Dar frumos. Frumos de ireal. Oare asa e cand iubesti? se intreba Lara, desi stia raspunsul. Da, asa e cand iubesti. Simti ca ai dreptul sa visezi. Simti ca plutesti desi picioarele te poarta pe pamantul rece. Simti ca atingerea lui te face sa zbori printre stele. Simti ca buzele lui te transpun intr-o alta lume. Atingerea lui te face sa tremuri. Si totul in jur, e mult mai frumos. Asa e iubirea. Si ea stia. Pentru prima oara, iubea. <br /><br />Si-au petrecut noaptea impreuna, unul in bratele celuilalt. Se doreau de atata timp, se iubeau din prima zi in care s-au privit si s-au atins. Acum...erau pentru prima oara singuri, doar ei doi, fericiti, goi. Au facut dragoste...si s-au privit. O privire a fost de ajuns. Stiau acum tot. Fiecare stia ce simte celalalt. Da, dintr-o singura privire. Privirea pe care acum...Lara o pastra in sufletul ei, in cutiuta ei secreta, pe care nimeni, nu i-o poate lua. <br /><br />Secunda a trecut.<br /><br />Ceasul continua sa bata. Aceleasi batai scurte, reci, calculate...<br /><br />04...04...o zi pe care nu o va uita niciodata...un zambet pe care il va iubi la fiecare bataie de inima pe care o va avea...o privire care ii va da forta sa mearga mai departe...o promisiune pe care nu o va trada...o iubire, sincera, pe care nu o va nega.<br /><br />"Te iubesc" sopti Lara. "Te voi iubi, chiar si daca nu ma poti astepta."<br /><br />Porni motorul, isi puse ceasul in buzunarul de la piept si pleca...melodia pe care o asculta ii spunea unde...spre ce...zbura...MJnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-75696445262750752872009-04-03T15:02:00.000+03:002009-04-03T15:02:00.000+03:00Si trecu noaptea, soarele lumina din nou lumea si ...Si trecu noaptea, soarele lumina din nou lumea si veni timpul sa se intalneasca din nou... dar vai...erau mai putini.Lipsea unu. Unu singur. era Jacob...ieri purta un pardesiu lung pana la glezne,negru si era imbracat ca un rocker...avea un aer demn si bland. Nimeni nu-l cunostea dar toti i-au remarcat ieri prezenta, azi absenta. Unde e? Cine e defapt? Oare Jacob il cheama???<BR/> Un murmur s-a starnit in toata camera,de parca o armata de furnici tropaia... dar urechiole n-au fost chinuite prea mult de acest sunet. Usa se tranteste asurzitor. In prag,dreapta, nu prea inalta dar nici mica, roscata, cu ochi albastri, statea ofemeie ce parea ca nu are mai mult de 25 de ani... Privirea ii sclipea, arata stapana pe sine si impunea din priviri respect. Prin aspectul sobru, decent, nici prea ingrijitdar nici nebagat in seama, cu parul ce-i curge in valuri cu onduleuri discrete si mici pana pe umeri si o pala mai jos, cu fata alba- rozalie, nemachiata si ne sufocata de pudre,lotiuni si alte produse pe care orice femeie le-ar pune pe tenul ei in strat gros si de 2 degete... era intruchiparea naturii, a inteligentei si a persoanei care iti inspira respect si careia esti gata sa-i oferi respectul cerut deoarece doar figura ei te asigura ca nu vei fi inselat...<BR/> Intrarea ei arunca un lacat mare peste gurile celorlalti... Cu miscari bruste dar gratioase, toti se intoarsera catre ea. Mr.Green ramase si el placut uimit de prezenta acelei Eva, singura care a cutezat sa calce pragul acelei incaperi. El facu un pas in fata, gratios se inclina in fata ei...nu ca semn de supunere insa nici ca semn de deplin respect si ea, inclinand capul usor, schitand un zambet divin,lasand sa ii se intrezareasca dintii care erau perfecti, ii se adresa sefului pe-un ton autoritar dar binevoitor, lasand sa se vada zambetul parca sinistru ce ii napadea fata si care prevestea rele.<BR/> - Imi pare rau... Ingerii au cazut! replica scurta ii lasara pe toti cu gurile putin cascate si impietriti asa incat nici unul dintre barbatii aceia impozanti nu facura nici un pas si nu schitara nici un gest atunci cand frumoasa femeie il injunghie pe Mr. Green in inima si-l lasa sa cada pe podea, in timp ce e privea in gol, linistita, parca a r fi facut doar ceea c etrevuie, parca nu ar fi fost vazuta de atatia oameni, parca nu ar fi comis un pacat de moarte...parca ii apartinea viata ce a luat-o cu atat de multa liniste.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-7189264567707009842009-03-19T15:03:00.000+02:002009-03-19T15:03:00.000+02:00- Vreau sa va intreb, trebuie sa omoram pe cineva?...- Vreau sa va intreb, trebuie sa omoram pe cineva?<BR/>- Pentru tine spun nu, raspunse domnul Green, dar nu iti pot promite nimic. E un job dificil dar v-am ales pe fiecare pentru ca sunteti cei mai bun din domeniul vostru. Iar tu, pustiule, Mr.One, esti probabil cel mai important dintre toti.<BR/>- Da, inteleg dar, imi doresc, ca orice am face sa fie "clean"<BR/>- Incercam, Mr. One! Citeste plicul si ne vedem maine dimineata tot aici la ora 10:00. <BR/>....Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-76818542130921459312009-03-18T15:36:00.000+02:002009-03-18T15:36:00.000+02:00le zambi si pleca fara a mai apela la alte formali...le zambi si pleca fara a mai apela la alte formalitati.In urma lui se lasa o tacere complice, sustinuta pe priviri fortate sa nu'si tradeze sentimentele.Incepura sa'si desfaca plicurie, cu calm, pentru a nu'si arata nerabdarea.Cu exceptia unuia dintre ei.Parea a fi cel mai tanar dintre ei si in ciuda faptului ca hainele nu'l deosebeau de ceilalti, era si cel mai diferit.Parasi camera.<BR/>-Domnule Green, asteptai va rog.<BR/>...Z.ehttps://www.blogger.com/profile/06927104956032936923noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-73254212489256789892009-03-17T23:49:00.000+02:002009-03-17T23:49:00.000+02:00- Cand incepem?! - Imediat ce veti primi the tasks...- Cand incepem?!<BR/> - Imediat ce veti primi the tasks.<BR/>De undeva din spate o voce groasa, matura si toti isi indreapta privirile catre el. Atunci el ridica, capul din pamant si afiseaza o privire ce pur si simplu te ingheta, si spune:<BR/> - Cati bani primim?!<BR/> - Stati linistiti veti fi platiti foooarte bine. Mai bine decat va'ti fi asteptat voi.<BR/>Apar si sarcinile. Cate un plic pentru fiecare dintre ei.<BR/> - In plic fiecaruia dintre voi veti gasi tot ce aveti nevoie pentru a va indeplinii sarcinile si jumatate din suma pe care o veti primi la sfarsit. Iar acum domnilor...va urez mult noroc...Simpluhttps://www.blogger.com/profile/07317002379555738988noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-65027975717415273.post-13539611090524522062009-03-13T11:02:00.000+02:002009-03-13T11:02:00.000+02:003 iunie 1717In spatele usii am vazut...3 iunie 1717<BR/><BR/>In spatele usii am vazut...Adi Posteucahttps://www.blogger.com/profile/00083618895624933707noreply@blogger.com