O poveste de DAN FINTESCU
Dead line: 8 martie
Isi contempla fericit tavanul dormitorului. Din cand in cand privirea ii aluneca spre laptopul oprit si spre telefoanele mobile care zaceau pe noptiera, moarte si ele. Ceasul de la mana arata ora 9:30 dimineata. Adrian casca alene. N-avea nimic de facut azi. Nici azi. Era somer de 3 zile. Circumspect scoase un picior de sub plapuma si se infiora de frigul care se lasase peste noapte in camera. Baga repede piciorul la loc si se incrunta la gandul ca va trebui sa infrunte gerul din baia dotata cu un calorifer prea mic. Respira adanc o vreme si, hotarat, sa dadu jos din pat. Puse mana pe clanta, iar in secunda in care pielea lui a atins metalul, a simtit...
Hans Rosling – “Factfulness” (recenzie)
Acum 11 luni
7 comentarii:
...teava rece a unui pistol in timpla.
-Boule, credeai ca scapi, ahh, credei ca te dai la fund si gata...! se auzi o voce stridenta, mult prea stridenta pentru aceea dimineata.
La dracu, gandea Adrian, cine pana mea mai e si asta, ce vrea de la mine... de cine sa scap?
Credea ca, inca, viseaza si nu lua acest incident prea in serios.
-De cine sa scap, ba! Nu vreu sa scap de nimeni.. au scapta astai de mine, sunt somer...!
Deodata simti caldura unui pumn in falca... o caldura dureoasa care ii intrerupse amorteala.
Nu stia cat a stat inconstient, dar se trezi legat pe un scaun cu un malac invartinduse in jurul lui.
- Baaa, tu ma iei pah mine la mishto`! Adrian e numele tau.. Corect! Deci nu fa pe prostul cu mine!
Adrian se uita la el incercand sa faca o gluma ii zise:
-...
-Nu fa tu pe prostul cu mine! Nu sunt acel Adrian pe care il cauti! si zimbi timp la namila care il privea cu un rictus in coltul gurii si ochii injectati.
- Ba! Pa mine nici tata nu ma face prost! Ai auzit...ba ratatule?!
Si BANG! ii dadu un sut intre picioare.
Adrian scoase un icnet de durere se schimonosi si cazu intr-o stare de lesin. Daca nu ar fi fost fringhia groasa cu care fusese legat de scaun s-ar fi prelins pe podea. Avea o senzatie de greata, iar o ameteala ca un vertij ii curprinze capul si odata cu el si gindurile care i se invalmasau in minte.
Deodaata...
se auzi usa de la intrare.Adrian incepuse sa se gandeasca la pasari ciudate, ca atunci cand era mic si bolnav.Isi imagina un cer plin cu nori, diformi si inegali, care se transformau in orice vroia.Din nori iesea o pasare imensa, cu cioc de fier si aripi de foc.In sinea lui zambea.Cine ar fi crezut ca isi va imagina pasari supranaturale cand intr-o asa situatie.Mai ales ca cei de care depindea viata lui nici macar nu-l cunosteau.
-Nu e Adrian!spuse raspicat noul musafir.
-Cum nu e Adrian?!Ai spus Strada Carp.nr 25, primul etaj, apartamentul 3.
-Incep sa ma enervez.Inseamna ca am primit o adresa falsa.Asta nu e Adrian.
-Dar il cheama Adrian.Are niste facturi pe aici.Pe toate scrie Adrian.
-Da' tu esti imbecil?Nu intelegi ca nu e???Poate sa-l cheme si ma'sa.Nu seamana cu Adrian.NU E ADRIAN CRETINULE!
-Pai si acum ce facem cu el?
eu zic sa-l luam acasa ,ii facem ceva de mancare,ii aducem o femeie 2 ...ce dracu vrei sa facem cu el???il luam cu noi !!!daca tu esti asa de dobitoc incat nu esti in stare sa gasesti o persoana...
Iti dai seama ba tampitule in ce cacat ne-ai bagat acum?asta ne lipsea.Numai sa auda sefu ca o belim.
-Hai ia-l odata si baga-l in masina!
-Daca suna sefu' ce-i zicem??
-Ce ii spunem, ce ii spunem...lasama in pace sa gandesc. Ce pot sa fac daca tu esti isteric si pui atatea intrebari, inceteaza ca poate ajungi ca el.
-Ai fi in stare sa imi faci asta?1
-Poi la nervii pe care ii am acum sunt in stare de orice.
...(suna seful)...
-Alo...! Da!...Au sefu'...Sarumana sefu' da , da tocmai vroiam sa va sunam, stiti...a...a...da...poi stati...AAAA nu sefu' totul e ok...da sefu' pe bune nu am indrazni sa va suparam sau sa va dezamagim, puteti avea incredere in noi. OK sefu' saruman sefu'...da...vorbim mai tarziu.
-De ce nu i'ai spus lu' sefu'?
-Cum puteam trogloditule sa fac asta?! Tu nu te gandesti ca ne calca in picioare daca ii spuneam?!
-Bine si acum ce ne face...?!!
-Iar incepi cu intrebarile, termina ca daca nu te termin eu pe tine.
-Da nu mai tipa la mine ca sunt destul de speriat si asa (incepe sa plaga).
Adrian, pe care il cautau ei nu se chema Adrian. Era cu 10 minute mai inteligent decat incompetentii trimisi pe urmele lui. Ii trimisese inca de la inceput pe o pista falsa, inainte chiar sa premediteze crima. Avea un plan foarte bine elaborat. Amaratul pe care tocmai il agresasera era pur si simplu o victima a planului diabolic pus la cale de Ender.
In celalalt capat al orasului, pe acoperisul cladirii aflata in constructie, Ender isi savura tigara, si isi rezuma in gand ziua. O incepuse savuros. In sfarsit il omorase pe cel care ii distrusese copilaria si il fortase intr-o maturizare brusca, dureroasa. Il omorase pe fratele marelui Sef, si acum savura fiecare secunda a razbunarii. Stia ca 'Sefu nu avea sa renunte pana nu isi va razbuna fratele cu aceeasi moneda, dar asta nu il speria deloc. Isi calculase minutios fiecare miscare, nimic nu il putea lua prin surprindere.
Desi, omisese un lucru. Un detaliu, aparent nesemnificativ la momentul respectiv, avea sa ii dejoace planul.
Trimiteți un comentariu
povestea continuă aşa...