VACANŢĂ

VACANŢĂ
Mulţumesc celor care au intrat şi au scris pâna acum. Luăm o mica vacanţă să ne reîncarcam bateriile şi să venim cu ideei noi in 2009.

Să aveţi un an 2009 plin de inspiraţie, de vise împlinite şi de vise noi!

The End of the World

Dead Line: 21 decembrie

Ora 20:30
Mr. Green se îndreptă catre casă. Urcă linisti scările prost luminate ale blocului in care locuieşte. Este extenuat dupa o zi interminabilă de muncă. Cu ziarul la subraţ îşi cauta disperat cheile casei in lumina difuză a becului de pe hol.
Intră în mica lui garsonieră rapid, un pic infrigurat şi obosit. Aprinde lumină şi se dezbracă de pardisul gros de iarnă.
Cu un aer pierdut si apatic aruncă ziarul pe masă si se îndreptă catre aragaz. Pune la fiert apă intr-un ibric, pentru nişte ceai. De pe masa din camera razbate in lumina moale a camerei titul mare şi luminos al gazetei de seara. „EXPERIMENTUL LUMII: SFARŞITUL CIVILIZAŢIEI” scira cu litere de o schiaopă pe prima pagină a ziarului. Totul era legat de acel experiment pe care cercetătorii il aunuţau de cateva spămâni.
Găuri negre, ciocniri ale particolelor, particula lui Dumnezeu, catitaţi mari de energie electrică folosită toate erau fragmente de informaţie pe care Green le auzise trecator.
Apa incepuse sa fierba cu un zgomot clocatitor. Si deodata... întuneric. Negru. Nico respiraţie doar sunetul apei in ibric. Se opri şi el deodata... falcara muri... nu mai era gaz.
Mr. Green pleca prin intuneric în camera si scotoci după o lanternă... cand gasi...

THE GIFT

Dead line: 14 decembrie


Doctorul Rigoris erau un om retras. Ca orice geniu avea labaoratorul sau in care statea toata ziua, mai bine spus toata noaptea. Zilele le petrecea dormind si uneori iesea la pubul din colt.
Lucra intens la proiectul sau de aproape 20 de ani. De fiecare data era foarte aprope de a reusi dar nicodata nu era multumit. Isi aducea aminte cu placere de zilele petrecute in facultate cand preda fizica la universitatea Oxford. Se retrasese in 1902
in casa parintilor pe o straduta la iesirea din Leeds.
Era o nopate ploiasa. Ca intodeauna Docrorul Rigoris lucra la experimentul lui. De data asta avea un zambet placut pe fata.
- Am reusit, am reusit!... In sfarsit proiectul meu este gata! striga.. cat il tineu plamanii.
- Am reusit sa...

DREAM LAND - Povestea IV

Poveste fantastică

Mrs Jones este o femeie respectabilă. Mrs Jones este mangerul unei galerii de artă. Ea este mamă a 2 copii şi are un soţ care o iubeste foarte mult. Mrs Jones şi-ar fi dorit să fie artistă, să sclupteze sau să picteze, dar nu, nu a fost aşa, parinţii, contabili de carieră au împins-o spre management. Singura ei scapare a fost managementul de artă.
În spatele cifrelor, facturilor şi deconturilor, Mrs Jones este o visătoare. Îi place să viseze, să evadeze din lumea strictă şi reală. Asta nu ca ar vrea să fugă de ceva, de cineva, sau că nu ar avea o viaţă interesantă, ci doar că îi place unoeri să fie altundeva, altcineva.
Acum, după accident, lumea asta de "vis" este din ce în ce mai reală, este din ce în ce mai aprope de sufletului ei. Nu suferise mult în acel stupid accident de masină, doar câteva zgârieturi, o mică contuzie la cap şi in rest o sperietură groznică. Doctorii spuneau ca de speritură i se trage. De la speritură a ramas cu o altă lume în care evada din ce în ce mai des, ca într-o transă.
A vizitat foarte mulţi psihologi şi psihiatri, a făcut tot felul de teste cu arbori, cu cartonaşe colorate şi cu pete diforme. Nimic. Nimeni nu reuşit să găsească adevarul. Ea stăatea cu ochii închis ore întregi fară să doarmă, ore în care se dedubla în altă lume de vis. A renunţat după un timp la doctori.
Soţului ,la început, i s-a părut ciudat aporpe ca o banuia de o aventură, dar nu era aşa, cel putin în lumea asta. Ea închidea ochii şi era departe de el, nu pentru că nu il iubea ci pentru că... nu putea să îşi explice de ce.
Era ca un fel de boală a visului, a dedublării, a evadarii.

Mrs Jones era în pat cu laptopul în faţă. Avea de facut o situaţie pentru operele din galerie. Ochii o dureu destul de rău din cauza oboselii. Îi închise pentru un momnet de linişte. Deodată... era în alta lume.

Era intr-un oraş foarte mare. În piţa centrală, înconjurată de foarte multă lume agitată. Părea un oraş arabesc, un fel de medina, un loc de negoţ pentru mulţi oamnei pestriţi.
Prin mulţime auzi o voce.
-Hei, aici erai, hai da-mi mâna şi să mergem. Îi spuse un el, cu un zâmbet larg. Un el pe care nu îl ştia, dar se simtea confortabil în mâna lui.
Au plecat spre...

Povestea III

de Andrei Vizitiu

Dead line: 30 nov

O sticlă cazută pe jos, un cufar vechi de 100 de ani,un tablou cu un trup de puştoaică şi un casetofon din care rasuna jazz. Aceasta era camera lui Fabrigas.Stătea trist pe parchetul încăperii şi forma un numar de telefon.
-Te iubesc. Nu suport ideea să te pierd, îngână cu o ultima forţă baiatul.
-Nu înţelegi că nu vreau să te mai aud, urlă vocea din capătul celalat al firului.
O lacrimă îi atinse lin obrazul. Se întinse şi mai luă o gura din vinul clocit din sticlă...
-Nu mă mai vrei ?!…Bine! Atunci vei vedea tu…se încrută flăcaul.

Fabrigas se încaltă îşi trase bocancii şi o zbughi pe uşa garsonierei.
În faţa blocului…

Povestea II

Aceasta poveste este dedicată
bunului meu prieten Andrei.

Dead line: 23 nov

Adi şi Andrei se cunoşteu de ceva vreme. Erau apoape nedespărţiţi. Cine îî cunoştea putea zice despre ei că erau nebuni. Îşi faceau unui altuia farse. Şi ce fel de farse... toate tîmpeniile. La un moment dat, au stat chiar o noapte la Poliţie, pentru ca fiecare ascunsese in geanta celuilalt câte un obiect. Asta doar aşa, pentru adrenalină. Şi chiar în acel moment se intâmpla să se afle prin zonă o patrulă a Poliţiei.
Altă dată, cei doi se angajaseră să distribuie ziare. Dar adevarata distracţie era când în mijlocul ziarului puneau reviste pentru adulţi şi le împărţeau bătrînilor. Alteori, când aveau chef de puţina distracţie high class, se duceau prin restaurante de fiţe şi se dădeau drept poliţişti sub acoperire. Îi credea toată lumea pentru că cei doi aveau un mare "dar". Ştiau să joace diverse personaje şi, pe deasupra, mai falsificau, aşa de amorul artei, legitimaţii oficiale.Şi asta, nu pentru că cei doi nu aveau bani, ci doar pentru puţin "piper" in viaţa lor.

Astăzi, cei doi se plimbau prin Mall. Un Mall cu multe magazine şi plin de oameni. Era o zi de sâmbată. Se plimbau fără nici un scop intrând din magazin în magazin. Andrei vroia să îşi cumpere câtva ţpale şi se oprise la un bancomat să îşi scoată bani. Dar bancomatul zâmbea fericit "out of order", aşa că cei doi intrară în mica sucursală de bancă. Andrei se duse către casierie, scoase 300 de lei şi atâta tot. Se îndreptă către ieşire şi îl pescui pe Adi care avea un zâmbet malefic.


- Auzi, Andrei, cât de repede poţi fugi....!?

Povestea I

DURATĂ : 0 saptamână.
DEAD LINE : 17 nov 2008, ora 00.00


- Mamă, ce bine intră ţigara asta! Este exact de ce aveam nevoie, zise Terry tragând cu sete.
Renton îi luă repede ţigara din mâna şi trase si el cu aceeaşi poftă.
Aşezati pe o banca în Hyde Park cei doi poşteau o tigară. Nimic nu este mai bun decât o singura ţigară purtată dintr-o mâna în alta. Era destul de frig in aceea noapte, dar cei doi eru învaţati cu umblatul sub lumina felinarelor.
Terry si Renton sunt prieteni buni. Se stiu de apropae 8 ani. Participasera împreună la o mica spargere. Fusese un fleac, un magazin de bijuterii, din care nu s-au ales cu mai nimic. Dar lucru care i-a legat, a fost faptul ca au trebuit să doarmă împreună la un motel dintr-o suburbie, până cand poliţia s-a mai linistit.
De atunci cei doi devenisera apoape nedesparţiti. Faceau gainarii, taxe de protecţie, jefuiau mici magazine de prin suburbii, jocuri de carţi şi vanzari de bunuri furate. Nimic important, dar totuşi destul de antrenant cât să nu se plictisească şi să le aduca ceva bani în buzunare.
-Bai frate, cât de speriată era aia de la casă cand i-ai pus pistolul la tâmplă. Zise Renton scoţând un mare nor de fum. Proasta, începuse să plîngă. M-am speriat un pic recunosc. Cum frate, să plângi pentru 300 de lire. Ştii cum sunt femeile, dacă încep să plîngă nu mai gândesc normal. Îmi era teamă să nu facă vreo prostie şi să mă pună să trag un foc în aer.
-Renton , recunoaşte ca a fost o prostie să spargem în seara asta magazinul ăla de închirieri DVD-uri. Nu, că nu aveam chef de puţină adrenalină dar, cacat, am intrat pe teritoriul lui Big Joe. Şi ştii foarte bine că asta, nu ne are la inimă de când l-am tras în piept cu marfa aia de la Red.
- Ei şi cu tine acum, doar nu crezi că grasanul de Joe o să îşi mişte şuncile şi oamenii pentru că doi ameţiţi au spart, la el pe teritoriu, un căcat de magazin de DVD-uri. Ce crezi tu că îi pasă de nişte DVD-uri sau de curva aia de le vindea... sau, mai mult, pentru 300 de lire?!

Ţigara se terminase. Chiştocul încă mai fumega pe asfaltul umed. Era o umezeală în aer şi răcoare de îţi intra în oase. În rest era linişte şi lumină portocalie de la felinare. Mobilul lui Renton începu să vibreze şi apoi să sune. Era Ash, un amic al lui Renton care le mai dadea din când în când baieţilor cate un pont, cîte un job.

- Salve Ash, ce mai faci omule!... Poftim?... La Dracu'!... Hai că am belit-o. Dar, omule.. părea doar un simplu magazin de DVD-uri... Nu...! Dar, Big Joe poate înţelege că a fost doar o greseală...Da, înteleg, e belită rău. Şi acum... ce e de facut...

Renton se ridică de pe bancă, îl trase pe Terry de geacă şi începu să alerge ca nebunul spre ieşirea din parc. Telefonul mobil îi căzu şi şe sparse în multe bucăcaţi.

-Renton, Renton, strigă Terry printre gâfâituri... Ce pana mea se întâmplă...?

DE AICI CONTINUAŢI VOI...