" Nu mai beauuuuuuuuu! Promit, solem ca nu mai beau! Bai, ce ma doare capu`...Pe bune, azi chiar nu vreau sa il am!"
Tudor scoase un picior afara din cearceaf. Cu o mana isi trase pe cap o alta bucata din panza alba ce ii acopera patul. Razele soarelui ii patrundeau prin jaluzelele trase si taiau ca niste cutite aurii aerul din camera. Camera lui pastra un aer de alcool imbacsit. Totul era intr-o dezordine utila, doar ceasul electronic de pe noptierea zambea luminos: "07:07".
"Bai, cine dracu m-a pus! Si ce e cu lumina asta...? Pahh oleuuuu, sa mor, de parca soarele a coborat pe pamant! Bai, dar sincer... de azi incolo, promit solem ca nu mai beau! Sa mor eu... poate sa ma ... sa ma... sa.. ma.. sa imi faca orice" mormaia Tudor de sub cearsaful alb. Parea o fantoma pe care a prins-o lumina intr-o camera de hotel.
"Bai, si ce gust am in gura! bleah... si capu` asta bai, il ai exact cand nu ai nevoie de el. Cand ai nevoie de el .. uita ca e cu tine.. sa mor eu " Se ridica din pat cu ochii mici. Gura ii era parca lipita cu clei. Cu o mana moarta ridica ceasul de pe noptiera... 07:07.
" Nici 4 ore nu am dormit... bautura proasta!" se indrapta cu pasi mici, dar apasati, spre baie.
Cu un zambet fresh iesii din baie peste 15 minute. Totusi, fiecare muschi al corpului il durea, dar cel mai rau, simtea capul cum ii crapa. Inchise usa de la baie si privi intr-o oglinda ce atarna pe un perete.
" Baiete, arati ca dracu azi!. Am zis ca nu mai beau... dar cine se mai tine de promisiune. Hai, macar sa ma trezesc cumva!"
Isi trase repede o pereche de pantaloni trei sferturi pe el si un tricou cules de pe un scaun. Se uita la razele de soare care ii intrau in garsoniera ca niste serpi aurii in mijlocul unei pesteri. Lumina se juca pe hainele puse prin camera. Tudor zambii cand vazu toata dezordinea luminata. Se intoarse repede spre frigider si cu un gest brusc deschise usa... Liniste! Frigiderul mormaia lin ca un stomac gol...Nimic in el. Cateva rostii stricate si un pachet de unt miroseau din interior.
" Gata, cobor. Uff , ce ma doare capul asta" privi spre ceasul care arata zambitor 07:07. "Bai ce zi, pana si ceasul mi-a stat... poate e un semn sa nu mai beau! hahah !"
Cobori scarile intunecoase. Se scotoci dupa telefonul mobil, apasa tasta 2 pentru Sergiu, prietenul lui cel mai bun. Cobori incet treptele alunecoase. Nimic, nici macar un tarait, nici macar o conexiune... liniste.
" La dracu, cu telefonia asta mobila de secol XXI"
Iesi in soare afara . Totul parea bizar la prima vedere. Parca nu se auzea nimic. Prin fata scarii nu circula nico masina, niciun om nu se vedea in zare, nici un zgomot normal al orasului nu se auzea... totul parea pustiu.
" Bai, ori am baut eu mult, ori inca visez, ori, pana mea, turneaza asta un film pe aici"
Alerga pana la prima interesectie si... nimic. Nici tipenie de om pe strada, nico masina care sa treaca, autobuz , troleibuz.. nimic...Liniste. Putin panicat, scoate telefonul din buzunar si apasa iar 2. Eroare de conexiune mare pe ecran... nici macar o liniutza la retea!
" Bai, sa imi bag picoarele, stiu ca trebuie sa nu mai beau, dar asta e chiar de tot"
Uimit se uita in stanga si drepta. Vazu un magazin si alerga spre el... Era deschis, dar nimeni pe acolo. Striga. Nimic.
" Sa intelg ca am ramas singur... Singurul pe lume".... Iesi pe bulevardul principal si totul era liniste. Masini parcate, pe strada nimic, pe trotuare, nimic. Doar soarele batea parca mai arzator si se ridica zambitor pe cer.
" Hai ca asta e buna..." zise Tudor... Si alerga spre...
Hans Rosling – “Factfulness” (recenzie)
Acum 11 luni
2 comentarii:
masina. Cheia in contact, mainile pe volan...Tudor trage adanc aer in piept. "Nu se poate. Ce dracu` fac astia? Doar nu sunt nebun... La Sergiu si dupa aia la mama..." Porneste motorul si da drumul la radio. Nimic, nici macar un zgomot...”Il inchid, da-l dracu` !” Soseaua larga, goala. Panouri publicitare, copaci, semafoare...“Ce rost are sa mai opresc, tot nu-i nici dracu` p`aici !” Baga intr-a cincea si simte cum pe frunte ii aluneca un strop de sudoare. “Nu se poate ! Nu cred asa ceva ! Visez !”
In fata blocului lui Sergiu, ca peste tot, nici tipenie. Un vant iscat din senin tranteste un geam uitat deschis pe undeva. Tudor tresare violent. “Fir`ar ! Sa urc mai repede la asta. Daca n-ar sta la etajul zece ar fi si mai bine. Si ma doare capu` de mor !” Intra in bloc si racoarea din scara ii trimite fiori pe sira spinarii. “Ba, daca eram intr-un film de groaza, era dracu` vreun criminal in serie, vreun monstru, Alien, ceva ! Asa, singur cuc... Sa-mi bag... !” Urca in lift, mai trage odata aer in piept si apasa pe zece. Degeaba. “Nici liftu`, frate ?” Scarile intunecoase ii dau un sentiment neplacut. “Trebuie sa aflu ce se intampla !” Incepe sa urce treptele in fuga, cate trei odata. Pe la etajul cinci oboseste si injura incet. “Daca n-as mai fuma m-ar tine si pe mine plamanii mai mult !” Intr-un final ajunge in fata usii lui Sergiu si intinde mana spre sonerie, dupa care isi da seama ca n-are rost. Sa apese pe clanta? O fi deschis ? Incet, sa nu deranjeze linistea omniprezenta, impinge usa care se deschide lin, fara opozitie. “Sergiule, frate, esti acasa ?” “Ce faci, ma, nu stii sa suni la usa ?” se aude din sufragerie. Lui Tudor aproape ca ii dau lacrimile de bucurie... “Ba, ce m-ai speriat...” Face un pas pe holul lung spre sufragerie. “Stii ca n-ai semnal la telefon ?” Inca un pas. “Cat e ceasu`, ca al meu a stat ? Si nu e nimeni pe strada. Unde-i toate lumea ?” Tudor ajunge in usa sufrageriei si intra, unde vede...
draperiile trase si televizorul mergand pe un canal de sport."Bai Sergiule, unde dracu esti nene?".Nimic.Tacere.Tudor asculta linistea incordat si se gandea daca sa iasa de acolo sau nu.Intr-un final, din dormitor se aude un mormait "Frate,fa si tu o cafea tare, da tare ai inteles, ca nu mai pot de cap."
Tudor simte ca se ineaca de bucurie. Alearga in dormitor. Sergiu era cufundat in intuneric, cu perna trasa pe cap. In camera mirosea puternic a alcool. "Frate, ce m-ai speriat", zise Tudor in timp ce lumina camera. "Vorbeste naibii mai incet, ca ma doare capul ingrozitor.Cine dracu' m-a pus sa beau atata aseara?".In timp ce mormaia Sergiu lua perna de pe cap.Tudor inlemni uitandu-se la el. "Ce ai ma de te holbezi asa la mine"? Am cazut aseara pe scari.O sa se desumfle mai incolo" Hai fa o cafea pana fac un dus"
"Sergiule, tu stii ca nu e nimeni pe strada? Adica nimeni.Nici o masina, nici un om in magazine, nimic.Pustietate"
"Mai, tu cred ca nu te-ai trezit din betie nici acum.Ma intreb cum naiba ai ajuns pana la mine" zise Sergiu in timp ce scoatea capul pe geam."Hmmm, poate nu s-a trezit lumea".Totusi...Stai ca trag o pereche de blugi pe mine si iesim afara sa investigam.
Iesira din scara,unul convins ca celalat e mahmur, si altul convins ca s-a intamplat ceva.Soarele ii incalzea pe amandoi,facandu-i sa zambeasca.Mergeau pe strada 41, cand...
Trimiteți un comentariu
povestea continuă aşa...