THE ROAD

Dan si Mihai goneau in masina ce minca pamintul cu 100 de km pe ora, cu muzica data la maxim in boxe. Ora 22 si 27 de minute, in drum spre Sibiu. Peste noapte se lasase, usor o ceata deasa. La volan, Dan relaxat si zambitoar schimba melodia...Route 66, iar baietii incepura sa cinte impreuna cu casetofonul… "Well if you ever plan to motor wes,/Just take my way , that's the highway that's the best/Get your kicks on Route 66"
Ceata deveni din ce in ce mai densa. Dan slabi piciorul de pe acceleratie si continua sa mearga prin ceata. Nici o masina nu mai venea pe sensul opus. Erau parca singuri pe lume. Ei si lumina de la faruri. Ceata deveni asa de groasa, incit nu se mai mai vedea marginea soselei… nici pe stanga, nici pe dreapta.
- Bai Mihai, eu opresc aici! Nu mai vad nimic si mergem asa ca nebunii. Iti dai seama ca am putea face un accident?! Hai sa stam un pic si sa astepta sa mai treaca ceata asta.
- Nu mai avem mult pina intram in Valcea! zise Mihai uitandu-se la telefon. Nu e semnal aici, ca ma uitam la info celula…sa vedem ce scrie…
- Ar fi fost bun un GPS acum, zise Dan, lasand muzica mai incet.
- Ar fi fost bun, dar si cu GPS-ul asta… doar nu te scotea din ceata. Poate stiam unde suntem si atat.
Cei doi stateau linistiti in masina, de parca ar fi fost ingititi de nori albi de bumbac. De abia daca puteau zari botul masinii.
Dan cobora si inchise portierea. Afara era cald, destul de cald pentru o noapte de aprilie. Facu cativa pasi in fata masnii.
- Bai Mihai, parca vad ceva lumini acolo...cam la vreo 50- 100 de metri! striga Mihai catre Dan. Pana mea… eu zic sa mergem usor ... poate e o benzinarie. Bem si noi o cafea acolo pina se ridica ceata asta.

Dan se urca in masina si pornira usor inainte cu 20 de km pe ora, o viteza la care puteai evita orice. Luminile pareau din ce in ce mai clare, dar nu era deloc o benzinarie, ci mai degraba un fel de motel pe marginea soselei.
Ciudat era ca localul se numea "Driving Wheel" un nume strain si deloc cunoscut celor doi. Pe afara era plin de tot felul de reclame, desprinse parca din filmele americane. In fata era parcata o masina veche, si ea tot americana.
- Ce ciudatenie, zise Mihai. La Dracu! Ne americanizam cu totul!
Ceata era la fel de densa, dar in luminile de neon, colorate ale barulului parea parca mai putin pufoasa.

Intrara, iar din interoir se auzi cantand in surdina "Well if you ever plan to motor west,/
Just take my way , that's the highway that's the best./Get your kicks on 66".
Localul parea a fi desprins din filmele cu cow-boy, iar cei doi priveau in stanga si in deapta cu gura cascata.
- Ne-am dat dracu ba’ Dane, zici ca suntem in Arizona!
Barmanul ii privi ciudat, in timp ce Dan si Mihai se holbau la sticlele de whiskey si la steagul cu stele atirnat pe perete. Totul parea curios, prea curios… ca un decor de film.
- Buna seara…se bilbai Mihai. Am vrea si noi doua cafele cu lapte, daca se poate!
Barmanul ii privi cu o sprinceana ridicata si li se adresa.
- Hey boys... wan’ something to drink! You don`t seem to be around here!
- Da, am dori doua cafele cu lapte!...repeta Mihai, cu o voce apasata.
Barmanul putin mai nervos si cu zimbetul pierit le spuse inca odata:
-I said… would you like something to drink? A bear, a coffee or just water... and syrup…Talking funny, want’ ya?...mai mormai el in barba.
Dan si Mihai se uitara unul la celalat inmarmuriti.
- Ce zice asta ba? A uitat sa vorbeasca romaneste?!
- Dam boys! Stop messing around with me... this is Arizona... not some cuckoo shit! indruga barmanul furios.
Mihai se uita mirat...
- Arizona? Cum dracu suntem in Arizona!
Dan parca innebunit arata catre programul TV ce rula in limba engleza.
- Frate cum am ajuns in Arizona? La dracu!
-Sir, this is Arizona? intreba Dan, intr-o engleza de balta.
-Yes boys… welcome to "DRIVING WHEEL MOTEL"
- Dane, ce pana mea se intampla? intraba Mihai speriat.
-...

The Truth

Dead line:9 feb.2009

Franky simtea ca nu ar fi trebuit sa ia acest caz. Simtea ca ceva este in neregula cu el. Dar cand doamna Abbot intrase pe usa cu o asemnea propunere nu putea sa refuze.Si totul din cauza banilor. Nu mai avusese un caz asa de important de apoape un an. Si apusese da.

Era una dintre acele nopti calduroase de vara in care totul era prea cald, chiar si venitlatorul din birou obosise. Fanky era un dur, dar probabil cadura acelei nopti, lacrimile doamnei Abbot, si suma de bani pusa pe biroul lui il inmuiase. Lacrimile, doamnei Abbot nu parea atat de reale pe cat banii de pe masa lui.

Franky era destul de celebru printre toti detectivii particulari. Rezolvase un caz acum 3 ani al rapirii baiatului unui mare magnat al petrolului. Statura lui impunatoare, costumul elegant si mereu la moda il facea un tip sarmant. Biroul lui era la etajul 7 . Ii placea sa stea mai mult pe intuneric. Singura lumina din incapere era neounul colorat al barului de vis a vis care se aprindea rand pe rand in diferite culori.

Domana Abbot intrse in aceea seara imbracata unun taior strans pe corp si o palarie supra dimensionata, toate de culoare noptii. Doar batista, alba din mana ii dadea o pata de culoare. Benjamin Abbot murise intr-un mod misterios in urma cu 3 zile. Domnul Abbot era un bancher bogat care se casatorise cu Lucy. O tanara de doar 26 de ani frumoasa.

Trecuse o saptamna de cand preluase cazul. Statea cu picoarel pe birou, cu paharul de burbon pe masa si cu tigara in coltul gurii. Pe carnetelulu lui notase toate amanuntele ciudate despre presupusa sinucidere a lui Banjamin Abbot. Lipseau totusi niste detalii. vorbise cu servitorii, cu prietenii, cu rudele.. ceva nu se lega.

In lumina noptii de vara telefonul din birou suna strident.

Franky ridica receptorul si o voce stinsa ii spuse de la celalalt capat...