Hans Rosling – “Factfulness” (recenzie)
Acum 11 luni
ROLL BACK
Dead line: 25 ianuarie 2009
Robbie ştia ca greşise cand nu ăşi luase pistolul la el. Avea doar 28 de ani dar traise cat unul de 50. Stia tot ce miscă in mafia drogurilor din L.A. Ştia ca trebuia să îşi fi luat pistolul. Acum era prea tîrziu pentru regrete.
Cu pistolul in gura putea vorbi fara sa il intelegă nimeni.
Nimeni nu îi inţelesese viaţa. Plecase de la 14 ani de acasă. Iubise, furase, devenise bogat, devenise celebru, devenise puternic. Acum era in genunchi cu un pistol în gură.
In faţa lui JhonnyBoy, un puşti care probabil cauta celebritatea.Celebritarea faptului ca il ingenuchiase pe Robbi.
Cu un pistol in gura tot ce simti e grustul de praf de puşca de pe ţeavă.
Se spunea despre Robbie ca nu simtea nimic pentru nimeni. Şi totuţi o iubise pe Jude dar nimeni nu ştia de ce a parasit-o sau unde e ea acum. De atunci Robbie nu simţea nimic pentru nimeni.
Se spune ca în ultima clipă înainte să mori iţi vezi viţa. Iti viezi inapoi.. ROLL BACK
Un sunet asurzitor...Bang
Si toul e roll back...Uite momentul cand...
Robbie ştia ca greşise cand nu ăşi luase pistolul la el. Avea doar 28 de ani dar traise cat unul de 50. Stia tot ce miscă in mafia drogurilor din L.A. Ştia ca trebuia să îşi fi luat pistolul. Acum era prea tîrziu pentru regrete.
Cu pistolul in gura putea vorbi fara sa il intelegă nimeni.
Nimeni nu îi inţelesese viaţa. Plecase de la 14 ani de acasă. Iubise, furase, devenise bogat, devenise celebru, devenise puternic. Acum era in genunchi cu un pistol în gură.
In faţa lui JhonnyBoy, un puşti care probabil cauta celebritatea.Celebritarea faptului ca il ingenuchiase pe Robbi.
Cu un pistol in gura tot ce simti e grustul de praf de puşca de pe ţeavă.
Se spunea despre Robbie ca nu simtea nimic pentru nimeni. Şi totuţi o iubise pe Jude dar nimeni nu ştia de ce a parasit-o sau unde e ea acum. De atunci Robbie nu simţea nimic pentru nimeni.
Se spune ca în ultima clipă înainte să mori iţi vezi viţa. Iti viezi inapoi.. ROLL BACK
Un sunet asurzitor...Bang
Si toul e roll back...Uite momentul cand...
Jucandu-te cu destinul
Prima poveste din 2009
Dead line : 11.01.2009
Frank si Nancy se cunosteau de o saptamana. Dar de fiecare data cand se vedeau aveau impresia ca se stiu de o viata. Ultimele sapte zile au fost pentru amandoi foarte agitate...perioada nebuna dinaintea sarbatorilor. Cu toate astea, in fiecare zi isi faceau timp sa petreaca cateva minute impreuna, sa povesteasca. In prima zi au povestit generalitati, care de unde e, ce face, ce ii place. In a doua zi au ales o bancuta dintr-un parc izolat pe care si-au povestit cele mai comice momente din viata. Singura secunda in care s-au lasat distrasi din lumea lor a fost cand o veverita ratacita le-a aruncat o coaja de nuca in cap. Au plecat acasa zambind, cu gandul la animalul jucaus. In a treia zi si-au dat seama ca ar putea sta un infinit de minute in povesti, fara sa se plictiseasca. Atat. In a patra zi...s-au asezat in mijlocul stadionului, pe zapada rece si doar au stat. Intinsi, tinandu-se de mana, privind toata noaptea cerul senin si numarand stelele cazatoare. Singurul lucru care ii intrista era faptul ca odata cu fiecare stea, se stingea o viata, undeva in lume. Amandoi credeau asta. A cincea zi a fost una dedicata cumparaturilor. Au cumparat impreuna un loz in plic, nici unul din ei nu mai facuse asta pana acum. Si au castigat. 100 de lei. Pe care i-au dat unui cersetor infrigurat. Brusc au devenit constienti de cat de norocosi sunt. In a sasea zi s-au intalnit doar un minut, amandoi fiind foarte ocupati cu ultimele pregatiri inainte de Craciun.
A saptea zi, 24 decembrie. S-au intalnit la un ceai cald, intr-o ceainarie cocheta. Nici unul din ei nu stia ca incepand din acea zi intreaga lor viata avea sa se schimbe.
-Nancy, vrei sa jucam un joc...inventat de mine? intreba Frank, oarecum retinut. Ceva ce ne-ar putea lega pentru totdeauna, un joc pe care sa nu il putem juca decat noi doi.
-Stii ca as face orice impreuna cu tine, dar nu cred ca inteleg la ce joc te referi raspunse Nancy, nerabdatoare sa afle care era propunerea lui Frank. Desi nu il cunostea de mult timp, stia ca fiecare secunda in compania lui se transforma intr-o experienta intensa, placuta.
-Nu iti pot spune despre ce e vorba acum. Mai intai trebuie sa imi promiti ca vei accepta sa joci. Pana la capat. Orice ar fi...
-Frank, ma sperii. Ai devenit prea serios.” ezita Nancy.
-Trebuie sa ai incredere in mine. Daca nu, putem renunta la idee.
-Acum stii ca esti rau, nu? Iti place sa ma tachinezi si momentan o iau ca santaj emotional.
-Deci imi spui nu. insista Frank, mai mult sa o intimideze si sa forteze raspunsul. -O, Frank, stii bine ca raspunsul meu e DA. Mai ales cand pui asa problema raspunse Nancy zambind, dar in acelasi timp putin nehotarata.
-Ai spus da, nu mai poti da inapoi veni raspunsul promt al lui Frank care ardea de nerabdare sa-si impartaseasca ideea cu noua lui prietena, pe care, desi prematur, o considera singura persoana demna de jocul pe care il nascocise.
-Nancy, putem incepe chiar acum...
Dead line : 11.01.2009
Frank si Nancy se cunosteau de o saptamana. Dar de fiecare data cand se vedeau aveau impresia ca se stiu de o viata. Ultimele sapte zile au fost pentru amandoi foarte agitate...perioada nebuna dinaintea sarbatorilor. Cu toate astea, in fiecare zi isi faceau timp sa petreaca cateva minute impreuna, sa povesteasca. In prima zi au povestit generalitati, care de unde e, ce face, ce ii place. In a doua zi au ales o bancuta dintr-un parc izolat pe care si-au povestit cele mai comice momente din viata. Singura secunda in care s-au lasat distrasi din lumea lor a fost cand o veverita ratacita le-a aruncat o coaja de nuca in cap. Au plecat acasa zambind, cu gandul la animalul jucaus. In a treia zi si-au dat seama ca ar putea sta un infinit de minute in povesti, fara sa se plictiseasca. Atat. In a patra zi...s-au asezat in mijlocul stadionului, pe zapada rece si doar au stat. Intinsi, tinandu-se de mana, privind toata noaptea cerul senin si numarand stelele cazatoare. Singurul lucru care ii intrista era faptul ca odata cu fiecare stea, se stingea o viata, undeva in lume. Amandoi credeau asta. A cincea zi a fost una dedicata cumparaturilor. Au cumparat impreuna un loz in plic, nici unul din ei nu mai facuse asta pana acum. Si au castigat. 100 de lei. Pe care i-au dat unui cersetor infrigurat. Brusc au devenit constienti de cat de norocosi sunt. In a sasea zi s-au intalnit doar un minut, amandoi fiind foarte ocupati cu ultimele pregatiri inainte de Craciun.
A saptea zi, 24 decembrie. S-au intalnit la un ceai cald, intr-o ceainarie cocheta. Nici unul din ei nu stia ca incepand din acea zi intreaga lor viata avea sa se schimbe.
-Nancy, vrei sa jucam un joc...inventat de mine? intreba Frank, oarecum retinut. Ceva ce ne-ar putea lega pentru totdeauna, un joc pe care sa nu il putem juca decat noi doi.
-Stii ca as face orice impreuna cu tine, dar nu cred ca inteleg la ce joc te referi raspunse Nancy, nerabdatoare sa afle care era propunerea lui Frank. Desi nu il cunostea de mult timp, stia ca fiecare secunda in compania lui se transforma intr-o experienta intensa, placuta.
-Nu iti pot spune despre ce e vorba acum. Mai intai trebuie sa imi promiti ca vei accepta sa joci. Pana la capat. Orice ar fi...
-Frank, ma sperii. Ai devenit prea serios.” ezita Nancy.
-Trebuie sa ai incredere in mine. Daca nu, putem renunta la idee.
-Acum stii ca esti rau, nu? Iti place sa ma tachinezi si momentan o iau ca santaj emotional.
-Deci imi spui nu. insista Frank, mai mult sa o intimideze si sa forteze raspunsul. -O, Frank, stii bine ca raspunsul meu e DA. Mai ales cand pui asa problema raspunse Nancy zambind, dar in acelasi timp putin nehotarata.
-Ai spus da, nu mai poti da inapoi veni raspunsul promt al lui Frank care ardea de nerabdare sa-si impartaseasca ideea cu noua lui prietena, pe care, desi prematur, o considera singura persoana demna de jocul pe care il nascocise.
-Nancy, putem incepe chiar acum...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
